Moș Minutar și goana după timp, de Ramona Miza

Trăia odată, demult de tot, un moșneag cu vorbă blândă, ochi albaștri ca cerul și picioare cu dor de ducă. Muncea pentru fiecare, fără a se plânge, căci de mic știa că doar prin muncă cinstită poate ajunge departe. Se trezea cu noaptea-n cap, înaintea tuturor, iar geană pe geană punea aproape de miezul nopții. Atâtea gânduri, atâtea dorințe, atâta muncă, încât uneori i se părea că-s prea puține ceasuri într-o zi pentru toate. Mereu gonea după timp...până când va afla magia timpului. Oare care o fi aceasta?