Categoria Psalmilor Mesianici: Psalmul 34 (35)

Acest psalm este o combinație a trei lamentări ale lui David din cauza opoziției dușmanilor lui: rugăciunea pentru izbăvirea din mâna ucigătorilor (34, 1-6); lamentația pentru ura nejustificată (34, 11-18); cererea pentru înfăptuirea dreptății (34, 19-28). Fiecare lamentație conține un strigăt de eliberare din mâinile dușmanilor, care-l urau, pe profetul Domnului, fără vreun motiv întemeiat (probabil doar din invidie). Ultima rugăciune a lui David (34, 27-28) a fost pentru puținii oameni cei sinceri, care doreau ca nevinovăția psalmistului să fie dovedită, și să aibă și ei ocazia să-L laude pe Domnul. Fiindcă era convins că dușmanii săi îl urăsc pe nedrept, David era convins că Yahweh îi va face dreptate, pentru ca el să poată să-L laude permanent pe Domnul. În toată această țesătură profetică de rugăciuni împletite cu lamentații, dimensiunea hristologică a unor versete cheie este evidentă: Psalmul 34, 1-3 (răzbunarea Domnului și lupta Sa cu armura și pavăza) se interpretează în logica războiului nevăzut din Efeseni 6, 10-17 (lupta împotriva duhurilor răutății din văzduh). Psalmul 34, 11 (problema martorilor mincinoși) se reflectă fidel același duh perfid diavolesc în cugetele martorilor mincinoși ai acuzării din Procesul Domnului Iisus (Marcu 14, 57). Psalmul 34, 19-20 (intrigile vrăjmașilor lui David) reînsuflețite cu pathos în atitudinile arhiereilor, cărturarilor și fariseilor contemporani cu Iisus (Matei 22, 15-17; Ioan 11, 53).